Pe fondul restrictiilor emise in contextul COVID-19, tranzitia interviurilor in mediul online a reprezentat cel mai firesc compromis la care se putea ajunge in acele circumstante. Treptat, aceasta schimbare a venit insotita de numeroase avantaje, ce au servit deopotriva scopurile recrutorului, cat si candidatului. Totusi, o data cu ridicarea restrictiilor, se incearca revenirea la practicile pre-pandemice, respectiv la desfasurarea interviurilor “fata-in-fata”.
Acest articol isi propune sa ofere o viziune de ansamblu asupra avantajelor si dezavantajelor ambelor modalitati de intervievare, incercand, totodata, sa surprinda impactul acestor schimbari asupra starii de bine a indivizilor, dintr-o perspectiva psihologica.
Interviul online a devenit o practica indispensabila a zilelor noastre, pe buna dreptate. Accesul facil la tehnologie ofera flexibilitate in ceea ce priveste conectarea de oriunde, fara a fi necesara deplasarea, care vine insotita de costuri, atat de transport, cat si de timp. Un alt avantaj vine in sprijinul candidatilor, care, participand la interviul virtual, resimt, in general, un nivel mai scazut de anxietate, sunt mai relaxati si increzatori. Un studiu din 2015 (Yen et al.) a masurat anxietatea sociala (frica excesiva fata de posibile situatii umilitoare) a indivizilor, in contextul interactiunii in viata reala comparativ cu cea din mediul online, pe un esantion de 2384 de respondenti. Rezultatele au indicat nivele mai scazute ale anxietatii, in interactiunea online, decat in cea offline, inclusiv in cazul persoanelor cu nivele ridicate de anxietate si depresie. In lipsa unei interactiuni directe, fata-in-fata, preocuparile legate de evaluarea negativa din partea celorlalti, ar putea fi diminuata, conform autorilor.
In ciuda facilitatilor conferite, formatul online poate crea impresia unui mediu lipsit de reguli si norme sociale, in care candidatii adopta o atitudine delasatoare, ce poate fi observata in comunicare, vestimentatie si in felul in care decid sa isi onoreze angajamentele. Astfel, recrutorii nu sunt scutiti de dezamagiri, cotinuand sa existe amanari de ultim moment, neprezentari sau chiar o atitudine nepotrivita contextului de interviu, venita din partea candidatilor. In plus, online-ul permite utilizatorilor sa creeze, mai usor, aparente vis-a-vis de propria persoana, iar rezultatul este diminuarea autenticitatii.
Alte dezavantaje ale interviurilor online sunt defectiunile de natura tehnica ale dispozitivelor, incorecta lor utilizare ori o conexiune instabila la internet, ce intarzie procesul de interviu sau, in situatii exceptionale, impiedica complet desfasurarea acestuia.
Interviul in format fizic este una dintre cele mai vechi metode de colectare de date, in general, ce permite comunicarea directa cu candidatul, fara mijlocitori. Acesta faciliteaza controlul interactiunii si crearea unei perspective mai autentice si mai clare asupra candidatului, permitand o mai buna evaluare a limbajului nonverbal sau a tinutei, spre exemplu. Aiyshah Gwilliam spune intr-unul din articolele sale, via Linkedin, ca atunci cand intalnim pe cineva fata-in-fata, pentru prima data, avem tabloul complet al persoanei, de la strangerea de mana, pana la tipul de parfum folosit si felul in care se imbraca. La randul sau, candidatul are ocazia sa-si formeze o impresie despre companie si cultura organizationala, doar observand modul in care arata sediul, cat de profesional se comporta angajatii si, per total, ambianta. De asemenea, interviul fata-in-fata poate genera o mai stransa conexiune intre candidat si recrutor, bazata pe deschidere si transparenta reciproce.
Schimbarile bruste, de la o forma de interviu la alta, pot influenta considerabil nivelul de anxietate, stres si starea de bine a indivizilor. Este cunoscut faptul ca frica de schimbare este asociata cu sentimentul de nesiguranta, generand tendinte anxioase. Cu atat mai mult cu cat distantarea sociala din ultimii ani a dus la dezadaptarea noastra in raport cu interactiunile interumane. Cu toate acestea, schimbarile ne forteaza sa ne depasim limitele, sa iesim din asa-zisa “zona de confort” si, per total, sa fim mai flexibili.
Considerand cele mai sus mentionate, indiferent cat am chibzui, ambele modalitati prezinta puncte forte si vulnerabilitati, astfel, o concluzie pertinenta este ca niciuna nu ar trebui exclusa, ci, dimpotriva, utilizate concomitent.
